Otoplastia de reconstrucţie este recomandată pacienţilor care prezintă defecte congenitale sau au suferit traumatisme ce au cauzat deformarea urechilor (accidente, arsuri) sau după excizii tumorale. 

Otoplastia: când este recomandată şi cine sunt candidații ideali pentru această intervenţie?

Operaţia de otoplastie poate fi efectuată atât la adulţi, cât şi la copii începând cu vârsta de 6-7 ani, când se produce maturarea cartilajelor, iar urechea externă ajunge la dimensiunile finale.

Candidații ideali pentru otoplastie sunt pacienții cu urechi mari, urechi clăpăuge sau anormal conformate, atât femei cât și bărbați.

De asemenea, este necesar ca pacienţii să prezinte o stare de sănătate bună, atât fizică cât şi emoţională pentru a evita posibilele complicaţii şi să aibă aşteptări realiste în ceea ce priveşte rezultatele unei astfel de intervenţii.

Cum ne pregătim pentru operaţia de otoplastie?

În cadrul primului consult voi discuta cu pacientul care sunt dorinţele şi nevoile lui, voi analiza structura urechilor pentru a putea stabili ce tip de otoplastie este cel mai potrivit.

De asemenea, vom discuta toate aspectele legate de această intervenție, beneficiile cât și limitările ei, voi răspunde tuturor întrebărilor pe care le-ați putea avea și vom stabili împreună un obiectiv comun astfel încât rezultatul operației să fie deopotrivă frumos cât și natural.

Înainte de intervenţie voi evalua auzul, starea de sănătate şi voi solicita efectuarea un set de analize sanguine, iar în cazul intervențiilor cu anestezie generală, investigații cardiace și de imagistică.

Totodată, este necesar să se renunţe la fumat cu 2 săptămâni înainte de intervenţie, să se stopeze administrarea anticoagulantelor deoarece pot creşte riscul de sângerare, să se evite consumul de alcool şi să se evite consumul de alimente sau băuturi cu 6 ore înainte de intervenţie. 

Otoplastia: perioadă de recuperare şi recomandări 

După intervenţie, pacienții vor primi medicație antialgică, antiinflamatorie și antibiotică.
Postoperator pacienții sunt sfătuiți să țină capul într-o poziție elevată (ridicată). Disconfortul este minim, această intervenție nefiind una foarte dureroasă.
Inflamația de la nivelul urechilor se reduce în câteva zile, iar echimozele (vânătăile) dispar în aproximativ două săptămâni. Firele de sutură de la nivelul pielii se îndepărtează la 5-7 zile.

Pacienții vor purta o bandă elastică peste urechi 2 săptămâni postoperator.
Pacienții se poate reîntoarce la muncă în aproximativ o săptămână și își poate relua activitatea fizică la sală la aproximativ 3 săptămâni.
Otoplastia presupune cicatrici permanente. De obicei acestea sunt ascunse în șanțul din spatele urechii. Un chirurg bun se va asigura că aceste cicatrici vor fi plasate la un nivel corespunzator și vor fi cât mai limitate, astfel încât acestea să nu fie vizibile. 

Riscuri şi beneficii

Rezultatele unei otoplastii sunt permanente. Această intervenție îmbunătățește aspectul general al feţei, crește stima de sine și elimină un motiv de tachinare și izolare, mai ales în cazul copiilor.

Reacţiile adverse postoperator pot include: durere, mâncărime, roşeaţă, echimoze (vânătăi), furnicături sau amorţeală la nivelul urechilor.

De asemenea, intervenţia de otoplastie poate implica riscuri şi complicaţii precum: pericondrită (infecție a cartilajului urechii), hematom auricular (sângerare în jurul cartilajului urechii), cicatrici, rezultate asimetrice.

Otoplastia oferă numeroase beneficii, atât din punct de vedere estetic, prin îmbunătăţirea aspectului urechilor, cât şi din punct de vedere al stării de bine al pacientului.

Totodată, succesul acestei intervenţii depinde de alegerea medicului specialist care trebuie să asigure obţinerea rezultatelor dorite şi siguranţa pacientului pe parcursul întregului proces. 

Dacă sunteți interesat/ă de o intervenție la nivelul urechilor, în Bucureşti, vă aștept la o consultație pentru a stabili împreună un plan de tratament personalizat și a vă răspunde la orice întrebare aveți despre această intervenție. 

Acest articol are scop informativ și nu ar trebui considerat un substitut pentru sfatul, diagnosticul sau tratamentul medical profesional.